De ce nu cred în obiectivele/rezoluțiile setate la început de an
➡️În primul rând timpul e prea scurt pentru că ne imaginăm că la finalul anului vom atinge tot ce ne-am propus. Supraestimam ce putem face intr-un an și subestimăm ce putem face in 5-10 ani.
🟠Vedem obiectivele ca jocuri finite, care au o finalitate (da, am invatat ca trebuie sa fie smart, să avem deadline), dar obiectivele smart sunt jocuri infinite în care ne transformăm, creștem, evoluăm toata viața.
❗Degeaba îmi propun să slabesc sau sa economisesc o suma de bani până in data X, daca eu nu am identitatea unui om care traieste sanatos sau este educat financiar și după data X. Un obiectiv care nu se reflectă în viața de zi cu zi pe termen lung este o iluzie.
Pe de altă parte dacă mi-as pune atenția pe identitate, cine ar trebui sa devin sau cum mi-as dori sa traiesc de acum înainte toată viața, aș știi că am timp chiar dacă încep cu pași mici.
✅Jocul infinit este să schimb zilnic câte puțin, să mă uit mai adânc la ce vreau cu adevărat, la ce problemă am cu adevărat, să nu mă grăbesc în a seta ceva un obiectiv pentru că am văzut la cei din jurul meu sau e cool. Să mă întreb zilnic cum îmi doresc să trăiesc.
➡️Al doilea motiv este că ducem în spate presiunea atingerii obiectivului, ne auto-convingem că vom fi fericiți când vom avea greutatea dorită, cand vom avea casa visată, când vom avea independenta financiara și uităm să ne bucurăm de moment.
Ne grăbim să ajungem în momentul în care obiectivul nostru devine realitate și între timp pierdem momentele de prezenta, de conexiune, de încântare.
🧡În concluzie, nu e greșit să setam obiective, dar să le dăm timp sa se aseze, să le transformăm în obiceiuri si să ne focusam pe auto-disciplina de a le realiza zi de zi.
