Distincția între Anxietate și Frică. O Privire Asupra Cercetărilor Recente

Anxietatea și frica sunt termeni adesea folosiți interschimbabil, dar în realitate, ele reprezintă stări emoționale distincte, susținute de mecanisme neurobiologice diferite. În acest articol, vom explora diferențele dintre anxietate și frică și vom analiza rolul important al BNST (bed nucleus of the stria terminalis) în gestionarea anxietății.

Ce este anxietatea?

Anxietatea poate fi definită ca o stare prelungită de neliniște, provocată de o amenințare incertă sau imprevizibilă. La rozătoare, comportamentele similare anxietății pot fi declanșate de amenințări fizice îndepărtate, cum ar fi un prădător în mediul lor, sau de amenințări contextuale difuze, cum ar fi un spațiu deschis și luminos. Situațiile similare pot provoca anxietate la oameni (de exemplu, spațiile întunecate și închise), dar, în general, oamenii sunt mai predispuși să întâlnească factori de stres psihologic. Astfel, o stare emoțională anxioasă poate fi declanșată de stimuli ambiguos amenințători sau chiar de gânduri interne generate de posibile amenințări reale sau imaginate.

Anxietate vs. Frică

Termenul „anxietate” este adesea folosit colocvial interschimbabil cu „frică”, dar, mai precis, frica descrie un răspuns fazic la prezența unei amenințări imediate și identificabile. Percepția joacă un rol critic, deoarece un stimul amenințător perceput ca prezent sau chiar imaginat poate activa un răspuns de frică.

Circuite Neuronale Diferite pentru Frică și Anxietate:
Evidențele convergente sugerează că două circuite neuronale parțial separate susțin aceste răspunsuri divergente. Amigdala este responsabilă pentru răspunsurile fazice la amenințări explicite, susținând sentimentele de frică, în timp ce BNST (bed nucleus of the stria terminalis), considerat parte a „amigdalelor extinse”, mediază răspunsurile mai susținute la amenințările imprevizibile, ambigue sau difuze, susținând stările persistente de anticipare sau hipervigilență și promovând sentimentele de anxietate.

Studiile pe rozătoare arată că lezarea amigdalei elimină frica condiționată la stimuli auditivi și vizuali și reduce răspunsul de startle potențat de frică, dar nu modifică comportamentul asemănător anxietății în diverse teste. În schimb, lezarea BNST atenuează răspunsurile similare anxietății și modifică eliberarea de cortizol, dar nu afectează frica condiționată.

Mecanismele BNST

Mecanismele de funcționare ale BNST sunt mai puțin înțelese din cauza complexității structurii și varietății neurotransmițătorilor exprimați, inclusiv GABA, glutamat, noradrenalină, serotonină și CRH. Populațiile neuronale glutamatergice și GABAergice au influențe opuse, cu glutamatul promovând efecte anxiogene și GABA reducând anxietatea. Deși populația GABAergică domină în BNST, subpopulația glutamatergică exercită o influență mai mare datorită excitabilității intrinseci mai ridicate și responsivității modificate la noradrenalină.

Importanța CRH

CRH, sau corticotropin-releasing hormone (hormon eliberator de corticotropină), este un hormon peptide produs de hipotalamus. Este esențial în reglarea răspunsului organismului la stres și joacă un rol central în axa hipotalamică-pituitară-adrenală (HPA), un sistem complex care controlează reacțiile la stres și reglează multe procese ale corpului, inclusiv digestia, sistemul imunitar, starea de spirit și emoțiile, sexualitatea și stocarea și consumul de energie.

Funcții principale ale CRH:

1. Activarea Axa HPA:
   • CRH este eliberat de hipotalamus în răspuns la stres. Acesta stimulează glanda pituitară să secrete hormonul adrenocorticotropic (ACTH).
   • ACTH circulă în sânge și ajunge la glandele suprarenale, unde stimulează producerea și eliberarea de glucocorticoizi, în special cortizolul. Cortizolul ajută organismul să gestioneze stresul, având efecte antiinflamatorii și de mobilizare a energiei.
2. Reglarea Comportamentelor de Frică și Anxietate:
   • CRH este implicat în reacțiile de frică și anxietate, fiind prezent în diverse regiuni ale creierului care reglează aceste emoții. Acest hormon poate amplifica răspunsurile de stres și poate influența starea de spirit.
3. Interacțiuni cu alți Neurotransmițători:
   • CRH interacționează cu alte sisteme de neurotransmițători din creier, inclusiv noradrenalina și serotonina, care sunt implicate în reglarea dispoziției și a răspunsului la stres.

CRH a fost identificat ca un contributor important la comportamentele de frică și anxietate, fiind larg exprimat în regiunile cerebrale legate de stres, inclusiv amigdala și BNST. BNST, situat strategic în creier, stimulează schimbările alostatice prin conexiunile sale dense cu PVN (nucleul paraventricular al hipotalamusului), principalul nod al axei HPA (hipotalamică-pituitară-adrenală) care inițiază răspunsul la stres și reglează eliberarea de cortizol.

Concluzii

Diferențele în conectivitatea structurală sau funcțională a căilor prefrontale-BNST sau hipocampale-BNST pot influența stilurile de coping și susceptibilitatea la tulburările de anxietate și alte tulburări legate de stres. Deși cercetările privind BNST la oameni sunt încă la început, această regiune este esențială pentru înțelegerea și tratarea anxietății și a răspunsurilor la stres.

Aceste descoperiri subliniază importanța de a distinge între frică și anxietate și necesitatea unor abordări specifice pentru tratarea acestor stări diferite.

Referințe

• Knight, L. K., & Depue, B. E. (2021). New Frontiers in Anxiety Research: The Translational Potential of the Bed Nucleus of the Stria Terminalis. Frontiers in Behavioral Neuroscience. Retrieved from Frontiers.
• Duane, A., Casimir, A. E., Mims, L. C., Kaler-Jones, C., & Simmons, D. (2021). Beyond deep breathing: A new vision for equitable, culturally responsive, and trauma-informed mindfulness practice. Middle School Journal. Retrieved from SpringerLink.
• NCCIH. (2023). Mind and Body Approaches for Stress and Anxiety: What the Science Says. Retrieved from NCCIH.

Gabriela Ilie