Teoria Polivagală sau știința de a ne simți în siguranță
Teoria polivagală sau „știința de a ne simți în siguranță” dezvoltată de cercetătorul Dr. Stephen Porges se concentrează pe ceea ce se întâmplă în corp și în sistemul nervos și explică modul în care sentimentele noastre de siguranță, pericol sau amenințare pot influența comportamentul nostru.
Mintea și corpul sunt conectate prin intermediul nervului vag, care este cel mai lung nerv din sistemul nervos autonom, întinzându-se de la trunchiul cerebral până la colon. Acesta este centrul nostru de control intern, permițând creierului să monitorizeze și să primească informații despre multe dintre funcțiile noastre corporale.
Creierul și sistemul nostru nervos acționează ca un burete, absorbind în mod constant informații din lumea din jurul nostru, ajutându-ne să evaluăm dacă suntem în siguranță sau în pericol. Acest lucru se numește neurocepție.
Fiecare senzatie este evaluată prin această lentilă – ceea ce vedem, ceea ce auzim și ceea ce experimentăm: o voce liniștitoare, un sunet neașteptat sau o situație neplăcută. Corpul nostru îl simte, îl asimilează și răspunde automat. Viața de zi cu zi este o experiență complexă de navigare autonomă, în care corpul nostru preia semnale din jur și le transmite catre creier, care reacționează de multe ori autonom și involuntar.
Conform teoriei avem 3 stări: angajare socială, luptă/fugă sau îngheț/colaps/închidere. Aceste 3 stări sunt declanșate de percepția noastră de amenințare și sunt răspunsuri biologice și ale sistemului nervos la neurocepția noastră, (un termen creat de Porges pentru a defini modul în care percepem amenințarea din mediul înconjurător). Neurocepția nu este o percepție cognitivă, cât evaluarea de către organism a amenințării din mediul înconjurător, determinată de sistemul nostru nervos.
Dacă ne simțim în siguranță, starea de implicare socială (Complexul vagal ventral) este prezentă – ceea ce înseamnă că putem fi prezenți și putem folosi relațiile pentru a ne regla, a ne conecta și a ne simți în siguranță. Dacă simțim un sentiment de pericol, se activează sistemul de luptă/fugă (Sistemul nervos simpatic). În această stare, corpul nostru este mobilizat și pregătit să acționeze. Și, în cele din urmă, dacă sistemul nostru nervos percepe o amenințare la adresa vieții, corpul va trece la imobilizare sau colaps – parte a răspunsului de înghețare (Complexul Vagal Dorsal).
Nervul vag ajută la reglarea multor aspecte critice ale fiziologiei umane, inclusiv a ritmului cardiac, a tensiunii arteriale, a transpirației, a digestiei și chiar a vorbirii. Pe măsură ce organismul preia automat informații prin neurocepție, nervul vag procesează semnalele și indiciile din lumea din jurul nostru și, la rândul său, determină modul în care reacționăm prin trei stări fiziologice:
Cele trei principii organizatorice ale teoriei polivagale sunt:
1. Ierarhia autonomă
Sistemul nervos autonom este împărțit în trei părți, fiecare dintre ele cu propriul set de măsuri de protecție.
– Cel mai timpuriu sistem vagal dorsal aduce strategii de imobilizare.
– Sistemul simpatic, fight or flight, adaugă lupta și fuga.
– Cel mai recent sistem vagal ventral oferă capacitatea de a siguranță prin conectare și implicare socială.
Atunci când starea vagală ventrală este activă, corpul și creierul lucrează împreună, iar procesarea și schimbarea sunt posibile.
2. Neurocepția
Neurocepția, detecția semnalelor din interior si exterior, fără conștientizare, descrie modul în care sistemul nervos autonom interacționează cu lumea.
– Lucrând sub nivelul de conștientizare, sistemul nervos autonom ascultă în interiorul corpului, în exterior, în mediul înconjurător și în relațiile dintre oameni.
– Remodelarea sistemului nervos autonom implică mai întâi explicitarea experienței implicite prin aducerea percepției la neurocepție și apoi adăugarea contextului prin prisma discernământului.
3. Coreglarea
Coreglarea este un imperativ biologic si este esențială pentru supraviețuire.
– Capacitatea de autoreglare se bazează pe experiențe continue de coreglare. Prin coreglare, ne conectăm cu ceilalți și creăm un sentiment comun de siguranță.
Este important de știut că aceste stări fiziologice ne limitează de fapt repertoriul comportamental. De exemplu, dacă sistemul nostru de luptă/fugă este cel mai prezent, nu vom fi disponibili pentru conectare. Iar dacă suntem în stare de îngheț, nu vom putea întreprinde acțiunile de care avem nevoie – folosind sistemul nostru de luptă/fugă sau sistemul nostru de implicare socială. Iar dacă ne simțim în siguranță, avem acces la posibilitatea ca sistemul nostru nervos să fie prezent, conștient și receptiv – iar acest lucru înseamnă că putem răspunde și nu reacționa. Această stare de angajare socială (Complexul Vagal Ventral) este esențială pune corpul în starea fiziologică de sănătate, creștere și refacere, de asemenea, deoarece este baza pentru abilitățile de relaționare sănătoasă.
Aceste stări fiziologice pot deveni dominante, în funcție de experiențele noastre de viață, precum și de genetică și epigenetică.
Îți poate fi de ajutor acest jurnal creat special pentru situații de anxietate: https://gabrielailie.ro/product/journaling-anxietate/
