1. PARADIGMA COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ

MODELUL ABC

COGNITIV-COMPORTAMENTAL

(CBT)

Școlile Paradigmei Cognitiv-Comportamentale:

• Terapia comportamentală  Watson & Skinner
• *Terapia rațional-emotivă și comportamentală (REBT)  Ellis, Dryden, DiGiuseppe
• *Terapia cognitivă  Beck, Freeman, Leahy
• Modificările cognitiv‑comportamentale  Meichenbaum
• Terapia multimodală  Lazarus

*   prototipurile acestei abordări

Principiile CBT:

• problemele psihologice apar ca răspuns al unor cognitii disfunctionale (dezadaptative/irationale), ca urmare a unei vulnerabilitati
• manifestarile comportamentale sunt dezadaptative tocmai din cauza cognitiilor disfunctionale
• psihopatologia este de cele mai multe ori rezultatul unor cognitii irationale
• factorii generatori ai gândirii disfuncţionale sunt influenţele genetice şi de mediu
• modalitatea optimă de a reduce distresul şi comportamentele dezadaptative este modificarea cogniţiilor disfuncţionale
• cogniţiile disfuncţionale care generează psihopatologia pot fi identificate şi schimbate
• modificarea acestor cognitii implică efort şi perseverenţă din partea subiectului

MODELUL ABC

COGNITIV-COMPORTAMENTAL

• distinctia A, B, C are scop explicativ, in realitate, cele trei dimensiuni interactioneaza si coexista
• la cele trei componente de baza, se mai agauga doua, cu rol major in interventia psihoterapeutica.  ABC  ABCDE

1. EVENIMENTUL ACTIVATOR

• stimulul este orice eveniment intern sau extern care ne poate afecta activitatea
• analizatorilor
• în funcţie de nivelul de analiză ales, stimulul poate să fie foarte simplu (de exemplu, un spot luminos) sau foarte complex (de pildă, un eveniment de viaţă, ex: moartea cuiva drag)
• stimulul poate fi subliminal (nu este conştient) sau supraliminal (perceput conştient)
• atunci cand este perceput constient, el declanşează o serie de prelucrări informaţionale; anumite prelucrări informaţionale au un dublaj lingvistic şi pot fi conştientizate, în timp ce alte prelucrări informaţionale nu au un dublaj lingvistic, neputând fi conştientizate.

• PRELUCRARILE INFORMATIONALE

• Conștiente
• cogniții descriptive și inferențiale
• cogniții evaluative
• Inconștiente

PRELUCRARI INFORMATIONALE CONSTIENTE

Cognitii descriptive și inferențiale

1. Descrierile reprezintă acele prelucrări informaţionale care au un dublaj lingvistic şi care descriu/reflectă stimulii în sistemul cognitiv prin propoziţii de observaţie (protocolare). Uneori, descrile pot fi distorsionate. De pildă, într‑o situaţie problematică, pacienţii anxioşi vor avea tendinţa să remarce în primul rând aspectele negative şi ameninţătoare ale acesteia şi să ignore aspectele pozitive de siguranţă.

1. Inferențele pornesc de la descrieri, dar trec dincolo de actul perceptiv, spre presupuneri și preziceri. Dacă descrierile şi inferenţele pot fi accesate conştient, atunci ele sunt numite gânduri automate (gândurile automate includ orice tip de prelucrare informaţională, inclusiv imaginile mintale); avand un caracter concret si fiind asociate automat cu evenimente specifice de viaţă.

Gândurile automate derivă din structuri cognitive de tip descriere şi inferenţe mai generale, numite credinţe centrale, codate în sistemul cognitiv ca scheme cognitive.

Descrierile şi inferenţele pot fi funcţionale sau disfuncţionale.

Disfuncţionalitatea se referă la faptul că:

• nu sunt susţinute logic – nu respectă principiile logicii,
• nu sunt sustinute empiric – nu sunt dovezi care să le susţină,
• pragmatic/funcţional – nu ne ajută.

Aaron Beck (1976) a descris cele mai importante categorii de descrieri şi inferenţe disfuncţionale asociate cu disfuncţionalitatea/psihopatologia.

1. Gândirea dihotomică – plasarea experienţelor de viaţă şi a persoanelor în două categorii distincte, diametral opuse.
2. bunrău, inteligentprost, frumosurât, etc.
3.  gândirea nuanțată

• Inferenţa arbitrară – extragerea unei concluzii specifice, în lipsa dovezilor care să o susţină sau în prezenţa dovezilor care o infirmă
•  inferența susținută logic de dovezile existente

• Abstracţiunea selectivă – centrarea pe un detaliu scos din context, ignorând totodată aspectele mai relevante ale situaţiei, şi conceptualizarea întregii experienţe pe baza segmentului respectiv
•  abstracțiune susținută logic

• Minimalizarea şi Maximizarea – evaluarea eronată a semnificaţiei sau magnitudinii unui eveniment, întro măsură suficient de mare pentru a constitui o distorsiune
•  evaluare adecvata a semnificației/magnitudinii unui eveniment

• Suprageneralizarea (generalizarea excesivă) – extragerea unei reguli generale sau concluzii pe baza unuia sau mai multor incidente izolate şi utilizarea acestei reguli în alte situaţii asociate sau nu cu incidentul respectiv;
•  generalizare susținută logic

• Gândirea emoțională – oamenii cred că ceva trebuie să fie adevărat fiindcă așa ”simt” ei, ignorând dovezile.
•  detașarea de aria emoțională în analizarea realității

• Personalizarea – tendinţa de a asocia nejustificat evenimente externe cu sine.
•  asumarea responsabilității atunci cand este cazul

• Vederea în tunel – se notează doar aspectele negative sau doar cele pozitive.
•  inregistrarea tuturor dovezilor si elementelor existente

• Etichetarea – se atașează o etichetă globală asupra propriei persoane și/sau a altora, fără a ţine seama de dovezi care sunt incompatibile cu această etichetă.
•  focalizarea pe concret si evitarea etichetarii

1. Alte descrieri și inferențe – care, deşi corecte logic şi empiric, nu sunt funcţionale, pragmatice și generează distres; ele fac aşadar obiectul intervenţiei psihoterapeutice.
2. ex., „copiii nu mă iubesc”, “imi va lua pana la 3 sa citesc tot”

Cognitiile evaluative

1. Evaluările sunt acele prelucrări informaţionale care se fac pornind de la descrieri şi inferenţe. Ele pot fi raţionale sau iraţionale.

1. Trebuie absolutist (vs stilul preferenţial)
2. în timp ce formularea absolutistă şi rigidă a dorinţelor în termeni de „trebuie” este un proces cognitiv iraţional, formularea preferenţială şi flexibilă este un proces cognitiv raţional.
3. alternativa la formularea absolutistă (trebuie cu necesitate) nu este, aşadar, acceptarea/nepăsarea (indiferenţa), ci formularea intensă a unor dorinţe în termeni preferenţiali (prefer).
4. !!! dacă trebuie apare ca o condiţie întrun proces cognitiv de tipul dacă x, atunci y, el este considerat raţional
5. evident, este important ca însăşi condiţionarea să fie una raţională, acceptată social
6. treimea psihopatiei:
7. eu trebuie cu necesitate… (de exemplu, să reuşesc, să fiu primul)
8. ceilalţi trebuie cu necesitate… (de exemplu, să mă respecte)
9. viaţa trebuie cu necesitate… (de exemplu, să fie dreaptă)
10. dacă am flexibiliza şi transforma acest stil absolutist în unul preferenţial, mare parte din psihopatologie ar fi eliminată
11. eu prefer şi fac tot ceea ce depinde de mine…
12. miar plăcea şi fac tot ceea ce depinde de mine ca ceilalţi…
13. miar plăcea şi fac tot ceea ce depinde de mine ca viaţa…

• Catastrofarea (vs non-catastrofarea)
• a catastrofa înseamnă a evalua un eveniment negativ ca fiind cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla
• procesul raţional este de a evalua un eveniment negativ pe un continuum, ţinând cont de faptul că, oricât de rău este ceea ce sa întâmplat, nu putem afirma că este cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla

• Toleranţa scăzută la frustrare (vs toleranţa crescută la frustrare)
• toleranţa scăzută la frustrare se referă la evaluarea unei situaţii ca fiind intolerabilă, în sensul că este imposibil de acceptat şi de trăit cu acea situaţie
• procesul cognitiv raţional se referă la faptul că evaluăm o situaţie ca fiind foarte dificil de tolerat, dar faptul că nu ne place nu înseamnă că este imposibil de trăit cu ea
• faptul că nu suntem dispuşi să o mai tolerăm şi că facem tot ce depinde de noi pentru a o schimba nu înseamnă că este imposibil de tolerat

• Evaluarea globală (vs evaluarea contextuală)
• avem, în mod natural, tendinţa de a ne evalua pe noi înşine (în termeni de genul incapabil/valoros), pe ceilalţi (buni/răi) şi realitatea (dreaptă/nedreaptă)
• acest proces este o eroare, deoarece nu putem trage concluzii ferme şi generale în urma unui raţionament de tip inductiv (pe baza unor comportamente sau fenomene izolate)
• alternativa este să învăţăm să ne acceptăm necondiţionat ca persoane, să evaluăm adecvat comportamentele şi performanţele pe care le avem, iar atunci când este cazul să încercăm să le modificăm pe cele nepotrivite și nu sa generalizăm pentru întreaga persoană

PRELUCRARI INFORMATIONALE INCONSTIENTE

Uneori între evenimentul activator (A) şi consecinţe (C) se interpun prelucrări informaţionale inconştiente (B). Aceste prelucrări informaţionale nu pot fi conştientizate, ele bazânduse pe structuri subcorticale (de exemplu, amigdala). Consecinţele lor devin însă un nou eveniment activator (A) care poate amorsa prelucrări informaţionale conştiente (B). Unii autori (Beck, 1976; Ellis, 1994) sugerează că, în cazul speciei umane, consecinţele acestor prelucrări informaţionale nu sunt suficient de puternice pentru a deveni clinice. Ele sunt însă suficient de puternice pentru a deveni un eveniment activator (A) care declanşează evaluări iraţionale (B), care, la rândul lor, au consecinţe clinice (C); aşadar, indiferent dacă consecinţele lor directe sunt de intensitate clinică sau nu, aceste prelucrări informaţionale sunt mecanisme importante în lanţul etiopatogenetic. Modificarea lor se poate face prin tehnici comportamentale.

FUNCTII ALE PRELUCRARILOR INFORMATIONALE

Unele prelucrări informaţionale pot avea funcţie de mecanism de coping. Acest lucru se întâmplă atunci când ele urmează unui eveniment activator (A) de tip stare afectivă şi prin ele se încercă modularea acestei stari. Altfel spus, un mecanism de coping nu este o structură cognitivă, ci este o funcţie pe care o dobândeşte o structură cognitivă atunci când are rolul de a modula o stare afectivă.

• CONSECINTE

Consecinţele prelucrărilor informaţionale (fie ele conştiente sau inconştiente) sunt adaptative sau dezadaptative / functionale sau disfunctionale. Ele se manifestă la trei niveluri: subiectivafectiv, comportamental şi biologic/fiziologic. Interacţiunile acestor niveluri împreună cu prelucrările informaţionale asociate formează tulburări psihice specifice sau experiente integrative/adaptative (B+C = boala sau sanatate). Odată generate, aceste consecinţe devin un nou stimul (A2), generând un alt lanţ de prelucrări informaţionale, numite metacogniţii (B2), şi alte consecinţe, numite metaconsecinţe (C2), care, la rândul lor, generează un alt lanţ, şi aşa mai departe.

A  B  C/A2  B2  C2

A  dificultăţi de comunicare în cuplu

B  dacă mă părăseşte, va fi groaznic

C/A2  panică

B2  „faptul că am aceste stări de panică arată că sunt o persoană slabă”

C2  stare depresivă

• Nivelul afectiv-emotional/subiectiv
• Emotii pozitive functionale – reflecta prezenta unei experiente subiective pozitive, cognitii rationale si consecinte comportamentale adaptative
• Emotii pozitive disfunctionale – reflecta prezenta unei experiente subiective pozitive, cognitii irationale si consecinte comportamentale dezadaptative
• Emotii negative functionale – reflecta prezenta unei experiente subiective negative, cognitii rationale si consecinte comportamentale adaptative
• Emotii negative disfunctionale – reflecta prezenta unei experiente subiective negative, cognitii irationale si consecinte comportamentale dezadaptative
• Functionalitatea/disfunctionalitatea este data de experienta subiectiva, cognitiile asociate (irational vs rational) si consecintele asociate (comportamente adaptative vs dezadaptative)

Emoţiile negative disfuncţionale corespund problemelor de intensitate şi natură clinică (anxietate, depresie, furie, vinovăţie etc.), iar emoţiile negative funcţionale corespund reacţiilor negative fireşti (îngrijorare, tristeţe, nemulţumire, părere de rău etc.), asociate cu evenimente negative de viaţă.

Emotiile pozitive disfunctionale pot fi delimitate pe mai multe dimensiuni

• atunci cand sunt generate de cognitii irationale
• atunci cand intaresc vulnerabilitatea la boala atunci cand expectantele nu sunt indeplinite
• atunci cand exista un SCOP, exista emotii Pre si Post Scop, fiecare moment avand emotii specifice relationate
• Emotii Pre Scop  entuziasm
• Emotii Post Scop  satisfactie
• atunci cand „entuziasm” de exemplu apare in post scop si „satisfactie” in pre scop, devin emotii pozitive disfunctionale/dezadaptative

• Nivelul comportamental
• la acest nivel, se face distincţia între comportamentele adaptative şi comportamentele dezadaptative
• un comportament nu este adaptativ sau dezadaptativ în sine; el devine adaptativ sau dezadaptativ doar raportat la un anumit context
• comportamentele sunt generate de prelucrări informaţionale amorsate de stimuli şi sunt menţinute de consecinţele lor
• consecinţele includ întăririle pozitive şi întăririle negative (care cresc frecvenţa comportamentuluiţintă), precum şi pedepsele pozitive si pedepsele negative (care scad frecvenţa comportamentuluiţintă)

• Nivelul biologic/fiziologic
• la acest nivel, consecinţele prelucrărilor informaţionale sunt mai ales în sensul producerii unui dezechilibru al sistemului nervos vegetativ.
• la nivelul predominanţei SN simpatic şi a creşterii activării fiziologice (aşa cum apare în tulburările de anxietate, ducând la semne ca modificarea conductanţei electrice a pielii, creşterea ritmului cardiac, a frecvenţei respiraţiei, a tensiunii arteriale etc.)
• de asemenea, manifestările pot presupune subactivarea fiziologică (aşa cum se întâmplă în tulburări de tip depresiv)

TEHNICI COGNITIVE

1. Tehnici logice
2. VIZEAZĂ EXAMINAREA CONSTRUCȚIEI LOGICE A GÂNDURILOR
3. Faptul că trebuie să se întâmple ceea ce îmi doresc derivă în mod logic din faptul că îmi doresc să se întâmple?
4. Dacă ceva este foarte rău, implică acest lucru în mod automat faptul că este cel mai rău lucru cu putință?
5. Faptul că ceva este neplăcut pentru mine conduce în mod necesar la concluzia că nu pot să suport lucrul respectiv?
6. Pot afirma că eu sau altcineva este o persoană rea/slabă/inferioară doar în baza faptului că am/a avut un comportament nedorit?

1. Tehnici empirice
2. VIZEAZĂ EXAMINAREA DOVEZILOR CARE SUSTIN GÂNDURILE
3. Care sunt dovezile că ceea ce îmi doresc trebuie să se întâmple (dincolo de faptul că îmi doresc)?
4. Este acesta lucrul cel mai rău care se poate întâmpla în situația dată? Care ar fi acele lucruri mai rele?
5. Ce înseamnă, de fapt, că nu suport lucrul respectiv? Pe ce mă bazez, din punctul de vedere al dovezilor, când spun asta?
6. Care sunt dovezile care pot susține lipsa totală de valoare a mea sau a altei persoane? Este situația dată suficientă pentru a demonstra valoarea mea sau a ceiluilalt ca persoană?

1. Tehnici pragmatice
2. VIZEAZĂ EXAMINAREA UTILITĂȚII GÂNDURILOR
3. Care sunt consecințele practice ale faptului că spun că lucrul respectiv trebuie cu necesitate să se întâmple (sau să nu se întâmple)?
4. Cum mă comport atunci când mă gândesc că lucrul respectiv este o catastrofă, cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla?
5. Care este utilitatea faptului că îmi spun că nu suport lucrul sau situația respectivă?
6. Care sunt avantajele și dezavantajele, în situația respectivă, ale gândului că sunt o persoană lipsită de valoare?

ALTERNATIVE RAȚIONALE

TREBUIE  PREFERINTA:

• logic: faptul că îmi doresc sau nu ceva, ma conduce la ideea că este important pentru mine să se / sau nu sa se întâmple, ci nu ca trebuie neaparat / cu necesitate sa fie asa cum imi doresc eu
• empiric: atunci cand îmi doresc sau nu ceva si realizez ca exista o posibilitate ca lucrurile sa mi se intample chiar asa, gandesc in conformitate cu realitatea (functional)
• pragmatic: daca imi doresc ceva si acel lucru nu se intampla, invatand sa accept si situatia in care nu se va intampla acest lucru, sunt mai predispus la comportamente functionale

CATASTROFARE  NON-CATASTROFARE:

• logic: este logic sa spun că un anume lucru este rău, insa nu asum că este cel mai rău din motive personale/individuale
• empiric: realitatea atestă faptul că este rău, dar nu ar atesta faptul că este cel mai rău lucru cu putinta, fiindca astfel ne angajam intr-o gandire functionala
• pragmatic: dacă îmi spun că lucrul este doar rău, dar nu și cel mai rău, tendința este să mă angajez în comportamente funcționale

TOLERANTA SCAZUTA LA STRES  TOLERANTA CRESCUTA LA STRES:

• logic: faptul că un anume lucru este neplăcut este o concluzie consistentă cu regulile logicii, insa nu afirm că este de nesuportat
• empiric: constat că este neplăcut, dar este o realitate; accept situatia si ma conformez
• pragmatic: dacă îmi spun că lucrul este neplăcut pentru mine, dar nu și de netolerat, tendința este să mă angajez în comportamente funcționale

EVALUARE NEGATIVA PERSONALA  EVALUAREA COMPORTAMENTULUI:

• logic: comportamentul a cauzat probleme, deci comportamentul este rău, nu persoana ca întreg – este o afirmatie consistentă cu regulile logicii
• empiric: comportamentul este observabil, valoarea persoanei nu
• pragmatic: dacă îmi spun că doar comportamentul este rău, tendința este să mă angajez în comportamente funcționale (ex. să contribui la schimbarea comportamentului)

ACCEPTAREA DE SINE NECONDITIONATA

Consecintele stimei de sine:

• afectează autonomia
• afectează învățarea din greșeli
• afectează calitatea relațiilor – focus pe sine, nu pe relație
• afectează autoreglarea

Cum crestem stima de sine neconditionata?

1. Crearea unui portofoliu de argumente – LOGICE, EMPIRICE ȘI PRAGMATICE

• Metafore, tehnici bazate pe film, muzică etc. – CARE ILUSTREAZĂ IMPORTANȚA ACCEPTĂRII NECONDIȚIONATE

• Tehnici spirituale – IDEEA DE ACCEPTARE NECONDIȚIONATĂ ESTE ABORDATĂ ȘI DE CĂTRE MARILE RELIGII ALE LUMII

• Tehnici bazate pe umor – AS A REMINDER NOT TO TAKE OURSELVES TOO SERIOUSLY 🙂

• Experimente comportamentale:
• SELECTAREA UNUI COMPORTAMENT IMPERFECT DE TESTAT
• FORMULAREA UNEI IPOTEZE
• TESTAREA IPOTEZEI
• DEBRIEFING

1. PARADIGMA COMPORTAMENTALA

MODELUL ABC

COMPORTAMENTAL

A  Antecendente

• (stimul activator + procesari informationale)
• cunostinte procedurale (cum se face comportamentul)
• autoeficacitate (pot sa fac acest comportament)
• anticiparea consecintelor/ (ma astept sa-mi aduca beneficii)

B  Comportament

C  Consecinte

• întăriri
• pozitive (cresc frecventa la administrarea stimulului apetitiv)
• negative (cresc frecventa comportamentului la evitarea stimulului aversiv)
• pedepse
• pozitive (scad frecventa prin administrarea stimulului aversiv)
• negative (scad frecventa prin evitarea stimulului apetitiv)

CUM MODIFICAM COMPORTAMENTUL (B) ?

• la nivelul antecedentelor (A)
• la nivelul stimulilor
• stimuli interni
• restructurarea cognitivă
• stimuli externi
• schimbarea contextuală / controlul stimulilor

• la nivelul procesarilor informationale
• cunoștințe procedurale: invat comportamentul cel nou
• autoeficacitate: exersez noul comportament si cer feedback
• expectanțelor pozitive legate de comportamentul nou: scriu o listă a beneficiilor noului comportament si reflectez asupra acesteia

• la nivelul consecințelor (C)
• prin întăriri si pedepse
• contează sa fie percepute ca pe o consecință sau ca pe un determinant !!!
• este important sa definim recompensele și pedepsele pentru a fi in concordanță cu preferințele si particularitățile subiectului
• de asemenea, o recompensa care funcționează la început, nu va functiona neapărat pe tot parcursul intervenției
• o recompensa poate fi ceva material, dar și ceva experiențial
• orice eliminare a unui comportament este important sa fie însoțită de activarea altui comportament cu aceleași caracteristici:
• sa fie prezent în aceleași contexte
• sa ofere aceleași beneficii (funcții pentru subiect)
• sa fie pe cat posibil incompatibil cu primul (funcțional și adaptativ)

* Reactanță psihologica – in prima faza recompensa a fost percepută ca o consecință a unui anume comportament, iar apoi recompensa a fost percepută ca un determinant al aceluiași comportament.